Imagini

Lumea prin ochii mei

Oare cate oglinzi din cele pe care le folosim vreodata sunt fidele? Cate dintre ele redau fidel realitatea? Dar care dintre imagini reprezinta “realitatea”? sau asa zisa normalitate? Cea pe care incercam sa o transmitem in fiecare moment al existentei noastre sau a companiilor/firmelor la care lucram? Cea pe care incercam sa o cream/conturam prin ceea ce facem, spunem sau suntem? Nu, cu siguranta nu este cea reala. Sunt imaginile pe care dorim sa le proiectam in exterior, cele spre care tindem sau cele pe care ni le dorim. Nu asta este esenta advertisingului sau/si a PR-ului? Sa proiecteze o imagine in exterior o imagine “coafata” a realitatii? Dupa care companiile alearga permanent? Cate dintre ele ajung sa li sa potriveasca? Teoretic nici una, pentru ca deja  cand una dintre imaginile create “ II VIN” oamenii de marketing si PR au creat si promovat  DEJA unele, probabil mult prea “largi”.

Sa insemne asta ca oglinzile in care ne uitam sunt toate valurite? De ce apreciem oglinzile care ne deformeaza? Pentru ca ne dorim ca ceea ce suntem sau companiile la care lucram sau pe care le conducem sa arate diferit. Mai mari, mai puternice, mai elitiste sau mai populare, mai simple sau mai complicate, mai ecologice (green), mai conservatoare sau mai avantgardiste, mai grijuli fata de angajati sau doar mai responsabile. Pentru ca ne dorim sa fim in centrul atentiei, sa fim primii sau printre primii care…, sa se vorbeasca despre noi si companiile noastre. Pentru ca ne dorim ca opinia publica sa simta ceva despre noi si companiile noastre. Dar nu orice. Sa simta ca suntem diferiti si sa simta ca suntem mai buni. Pentru ca vrem sa fim in carti, pentru ca vrem sa vindem.

Si mai interesant este de ce facem asta / sau faceam cu o frenezie greu de egalat, punand la “bataie” bugete substantiale de publicitate si relatii publice? Pentru ca am simtit intotdeauna ca publicul cere in permanenta lucruri noi diferite, spectaculoase, memorabile. Si ne-a placut intotdeauna sa ne aruncam in acest joc, in aceasta competitie permanenta pentru produse mai bune, pentru imagini mai bune.

S-a schimbat oare in vreun fel aceasta dorinta in ultima perioada? A fost influentata de mult trambitata, analizata, scrisa, recitata, promovata CRIZA? Oare imaginea crizei pe principiul enuntat mai devreme este cea corecta? Da, ne-a distras atentia de la produse mai bune, mai sofisticate, cu valoare adaugata mai mare la produse cat mai ieftine. De la imagini de brand cat mai sofisticate prin simplitatea lor la unele schioape, incropite cu un buget aproape inexistent.

Oare acesta sa fie drumul corect? De acord, lipsa resursei financiare poate genera aberatii. Dar cu siguranta nu putem permite acestor aberatii sa devina un mod de viata. Pare ca nimic nu mai conteaza: planuri de viitor, dezvoltare durabila, calitate, relatii de bussines construite si consolidate in ani de zile, caritate, servicii adaugate, plusvaloare, nimic. Toate se estompeaza in “criza”. Se schimba prioritatile. Intrebarea este: cat de mult?

Oare nu mai vrem sa vindem?

Cred cu tarie ca acele companii care isi vor sugruma bugetele de marketing si comunicare procedeaza la sinucidere. Tocmai acum cand una dintre problemele majore este aceea ca a scazut consumul – plecand de la consumatorul final si pana la corporatiile transnationale – datorita lipsei resursei vitale – banii, noi alegem sa nu mai comunicam? Adica sa vindem si mai putin. Pana la urma aceasta “criza” devine sau deja a devenit, una de consum.

Alegem sa controlam costurile atat de mult incat nu mai conteaza nici macar ca aceasta diminuare de costuri perimeaza insusi produsul sau serviciul pe care noi il oferim clientilor nostri. Daca materialele publicitare pe care le foloseam in comunicare trebuiau sa fie cat mai scumpe si  mai sofisticate, acum sunt ok oricum numai sa fie cat mai ieftine.

Am convingerea ca acele companii care vor sti sa pastreze echilibrul,  sa isi gestioneze resursele cu grija, sa renunte la costuri inutile – dar care nu influenteaza calitatea produselor si a serviciilor oferite si nu trimit imaginea companiei in cealalta extrema, care vor considera important sa isi redefineasca imaginea astfel incat sa fie cat mai aproape de realitate, acele companii care vor comunica corect, coerent si in permanenta cu clientii si partenerii, care vor gasi resurse si pentru pregatirea angajatilor, etc vor fi cele castigatoare la sfarsitul acestei “meci”.

Asa cum prima extrema in comunicare – aceea de crea imagini “de carton” nu avea nici o sansa sa fie castigatoare – nici aceasta, din cealalta extrema – “de cenusareasa” sau deloc nu are prea multe sanse.

Asa cum majoritatea lucrurilor in aceasta lume se raporteaza la “bunul simt” si comunicarea – prin advertising sau relatii publice  ar trebui sa urmeze acelasi drum. Daca majoritatea companiilor care si-au creat zi de zi, ora de ora, imagini, standarde si statute pretentioase renunta acum acum la ele, exact in momentul in care se apropie real de ele sau deja le-au atins risca sa se confrunte cu o problema fundamentala: credibilitatea si insasi existenta.

Daca bunul simt, respectul, intelepciunea, maturitatea, echilibrul, capacitatea de adaptare, flexibilitatea, vor fi atributele care vor face diferenta, atunci sa speram cu totii ca lucram in companiile care cunosc, inteleg si “ traiesc” aceste valori.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s